Un studiu din 2016, făcut de GfK, arată că 66% dintre copii învață să folosescă un dispozitiv digital – smartphone, tabletă, laptop, desktop – până la vârsta de 8 ani. Iar când ajung la școală, acești „nativi digitali” se așteaptă să întâlnească și acolo tehnologia pe care ei deja o cunosc. Dacă nu și ceva în plus. Dar ce găsesc? Și ce autoritate are școala și cât este de respectată, dacă cei care-i pășesc pe poartă știu deja mai multe decât vor învăța?Și cât de pregătiți sunt profesorii să implementeze tehnologie digitală la clasă?

Și cât de pregătit pentru asta este sistemul nostru educațional, în ansamblul său?

Oare n-ar fi de dorit ca acești copii să vină la școală chiar cu interes și cu drag? Cu nerăbdarea celui care de-abia așteaptă să mai afle ceva din ceea ce chiar îl interesează.

Care-i Problema ? Care-i Solutia? Problema? Nu-i doar una. Sunt mai multe. Câte? Greu de zis.

Dacă îți setezi timpul necesar să stai la o vorbă cu Ștefan-Adrian Apăteanu, CEO al companiei Edu Apps, poți să afli că sunt nenumărate. Problemele. Și să treci apoi dintr-una într-alta, ca într-un ciorchine de care sunt apoi conectați alți ciorchini, de soluții.

Pentru că Ștefan Apăteanu pare să le vadă pe toate. Și să vorbească despre toate. Problemele actuale din sistemul de educație românesc și soluțiile de viitor, pe care tot el ți le-așează una câte una în față. De parcă nimic n-ar fi mai normal decât să fie aduse în prezent și implementate acum, pe loc. Și de ce nu?

Că doar el așa a făcut. A văzut ceva. Apoi a avut o idee. Apoi a creat o firmă. Și a avut o finanțare. Apoi alte idei. Soluții la alte probleme, care se tot leagă dintr-una într-alta, până ce o minte mai puțin implicată nu mai poate să vadă care-i problema și unde-i soluția. Dar el știe. Le știe. Pe rând, uneori, și mai multe deodată, după cum e cazul.

Mai întâi a fost dorința. De schimbare. Se întâmpla prin 2003. Pe când era student la Facultatea de Științe Politice. Ștefan s-a minunat că, într-o lume deja numită a informației, biții educației românești erau adunați tot cu creionul pe hârtie. Sau cu pixul. Sau stiloul, în fine.

Și-atunci, s-a apucat să creeze un sistem informatic care să faciliteze gestiunea studenților. Să genereze rapoarte, să le permită studenților să se înscrie la diferite discipline opționale. Și să existe un catalog online.

O aplicație care să eficientizeze felul în care studenții interacționează cu instituția, dar care să fie utilă și pentru instituție, să le ușureze munca celor de-acolo.

Era ceva inovativ, pe atunci.

Ideea ce transformă: După ce a terminat facultatea, a predat o perioadă, ca asistent. În 2006, și-a protejat ideea printr-un brevet OSIM. Ceva mai târziu, în 2010, proiectul a stat, inițial, la baza unui grant, o finanțare europeană. Care l-a determinat să-și facă o firmă. Care...

„Când am depus la ANCS proiectul meu de cercetare (care este, de fapt, o soluție de eGuvernare în educație), trebuia să înființez un SRL ca să îmi poată acorda acel grant”, rememorează Ștefan Apăteanu. „Și am creat Edu Apps. Acesta a fost momentul în care m-am desprins de viața academică și am îmbrățișat viața de antreprenor în educație.”

Apoi, tocmai această finanțare europeană a fost cea care l-a ajutat să dezvolte aplicația, în cadrul firmei sale, cu oamenii pe care i-a angajat.

Și l-au realizat. Soft-ul. ADMA - un sistem de gestiune a tuturor activităților din școli și universități. Tot ce ține de evidențele legate de un elev sau student. De la identificarea lui, până la parcursul școlar și la rezultatele obținute. Făcut în așa fel încât să genereze și acele tipizate care, înainte, erau realizate manual – de la o banală adeverință până la documente mai complexe.

Ceva mai târziu, în 2014, a apărut și ideea de Clasă a Viitorului. La baza sa stă același soft, ADMA.

Trecutul care a pregătit Clasa Viitorului . Toate școlile din România sunt obligate să încarce datele de identificare a elevilor, profesorilor și personalului administrativ, în Sistemul Integrat al Învățământului din România (SIR) – baza de date a Ministerului Educației.

„Aici e locul în care se blochează proiectele; pentru că nu sunt liste actualizate de utilizatori, iar actualizarea se face foarte greu. Asta, deoarece multe instituții de învățământ nu au personal IT care să se ocupe de astfel de lucruri”, explică Ștefan Apăteanu. „Dar acest sistem dezvoltat de noi asigură acum sincronizarea.”

Aplicația ADMA interconectează SIR cu softurile gratuite oferite învățământului românesc de Google sau Microsoft, de exemplu.