Un studiu din 2016, făcut de GfK, arată că 66% dintre copii învață să folosescă un dispozitiv digital – smartphone, tabletă, laptop, desktop – până la vârsta de 8 ani. Iar când ajung la școală, acești „nativi digitali” se așteaptă să întâlnească și acolo tehnologia pe care ei deja o cunosc. Dacă nu și ceva în plus. Dar ce găsesc?

Și ce autoritate are școala și cât este de respectată, dacă cei care-i pășesc pe poartă știu deja mai multe decât vor învăța?

Și cât de pregătiți sunt profesorii să implementeze tehnologie digitală la clasă? Și cât de pregătit pentru asta este sistemul nostru educațional, în ansamblul său?

Oare n-ar fi de dorit ca acești copii să vină la școală chiar cu interes și cu drag? Cu nerăbdarea celui care de-abia așteaptă să mai afle ceva din ceea ce chiar îl interesează.

Care-i problema ? Care-i Soluția ?

Problema? Nu-i doar una. Sunt mai multe. Câte? Greu de zis.

Dacă îți setezi timpul necesar să stai la o vorbă cu Ștefan-Adrian Apăteanu, CEO al companiei Edu Apps, poți să afli că sunt nenumărate. Problemele. Și să treci apoi dintr-una într-alta, ca într-un ciorchine de care sunt apoi conectați alți ciorchini, de soluții.

Pentru că Ștefan Apăteanu pare să le vadă pe toate. Și să vorbească despre toate. Problemele actuale din sistemul de educație românesc și soluțiile de viitor, pe care tot el ți le-așează una câte una în față. De parcă nimic n-ar fi mai normal decât să fie aduse în prezent și implementate acum, pe loc. Și de ce nu?

Că doar el așa a făcut. A văzut ceva. Apoi a avut o idee. Apoi a creat o firmă. Și a avut o finanțare. Apoi alte idei. Soluții la alte probleme, care se tot leagă dintr-una într-alta, până ce o minte mai puțin implicată nu mai poate să vadă care-i problema și unde-i soluția. Dar el știe. Le știe. Pe rând, uneori, și mai multe deodată, după cum e cazul.

Mai întâi a fost dorința. De schimbare.

Se întâmpla prin 2003. Pe când era student la Facultatea de Științe Politice. Ștefan s-a minunat că, într-o lume deja numită a informației, biții educației românești erau adunați tot cu creionul pe hârtie. Sau cu pixul. Sau stiloul, în fine.

Și-atunci, s-a apucat să creeze un sistem informatic care să faciliteze gestiunea studenților. Să genereze rapoarte, să le permită studenților să se înscrie la diferite discipline opționale. Și să existe un catalog online.

O aplicație care să eficientizeze felul în care studenții interacționează cu instituția, dar care să fie utilă și pentru instituție, să le ușureze munca celor de-acolo.

Era ceva inovativ, pe atunci.

Ideea ce transformă

După ce-a terminat facultatea, a predat o perioadă, ca asistent. În 2006, și-a protejat ideea printr-un brevet OSIM. Ceva mai târziu, în 2010, proiectul inițial a stat la baza unui grant, o finanțare europeană. Care l-a determinat să-și facă o firmă. Care...

„Când am depus la ANCS proiectul meu de cercetare (care este, de fapt, o soluție de eGuvernare în educație), trebuia să înființez un SRL ca să îmi poată acorda acel grant”, rememorează Ștefan Apăteanu. „Și am creat Edu Apps. Acesta a fost momentul în care m-am desprins de viața academică și am îmbrățișat viața de antreprenor în educație.”

Apoi, tocmai această finanțare europeană a fost cea care l-a ajutat să dezvolte aplicația, în cadrul firmei sale, cu oamenii pe care i-a angajat.

Și l-au realizat. Soft-ul. ADMA - un sistem de gestiune a tuturor activităților din școli și universități. Tot ce ține de evidențele legate de un elev sau student. De la identificarea lui, până la parcursul școlar și la rezultatele obținute. Făcut în așa fel încât să genereze și acele tipizate care, înainte, erau realizate manual – de la o banală adeverință până la documente mai complexe.

Ceva mai târziu, în 2014, a apărut și ideea de Clasă a Viitorului. La baza sa stă același soft, ADMA.

Trecutul care a pregătit Clasa Viitorului

Toate școlile din România sunt obligate să încarce datele de identificare a elevilor, profesorilor și personalului administrativ, în Sistemul Integrat al Învățământului din România (SIR) – baza de date a Ministerului Educației.

„Aici e locul în care se blochează proiectele; pentru că nu sunt liste actualizate de utilizatori, iar actualizarea se face foarte greu. Asta, deoarece multe instituții de învățământ nu au personal IT care să se ocupe de astfel de lucruri”, explică Ștefan Apăteanu. „Dar acest sistem dezvoltat de noi asigură acum sincronizarea.”

Aplicația ADMA interconectează SIR cu softurile gratuite oferite învățământului românesc de Google sau Microsoft, de exemplu. Facilitează astfel integrarea și implementarea softurilor educaționale, prin crearea identităților virtuale, care sunt unice. Face astfel viabilă Clasa Viitorului.

„E foarte important să ne asigurăm că sunt identificabili cei ce lucrează în Clasa Viitorului și că tot parcursul lor de acolo este unul jurnalizat”, precizează Ștefan.

Identitatea individuală permite elevului să acceseze de oriunde un spațiu de lucru virtual, în care are acces la materialele educționale. Mai mult, are contact și cu profesorul sau colegii săi. Iar profesorul, la rândul său, poate ajunge la fiecare elev, la fel. Oricând și de oriunde.

Cine știe să aplice aplicațiile?

ADMA a fost primul pas spre Clasa Viitorului. Dar un concept unitar s-a conturat doar când s-au definit toate cele patru componente ale sale: soft-ul, hard-ul, formarea și asistența. „Când am avut toate ingredientele”, punctează Ștefan.

Simplul fapt că deja există programe educaționale disponibile, nu înseamnă că acestea vor fi și folosite efectiv. E nevoie de profesori care să înțeleagă sensul acestor aplicații și unde le pot folosi în lecțiile lor.

„Și-atunci am venit cu un program de formare pentru profesori – a doua componentă a clasei Viitorului – în care le arătăm cu ce anume le sunt de ajutor aceste aplicații. Acest program de formare l-am și acreditat, pentru că îi ajută și în constituirea dosarului pentru merit sau pentru gradație”, punctează Ștefan Apăteanu.

Cursul este de 100 de ore și se finalizează cu un examen în care fiecare trebuie să creeze diferite scenarii de lucru și să genereze un plan de lecție. Astfel, se poate spune dacă și-a însușit sau nu metoda de predare asistată de tehnologie digitală.

Mai greu, cu hard-ul

A treia componentă este hardware-ul. Bun, dacă în clasă nu există dispozitive digitale, asta n-ar trebui, teoretic, să stopeze Clasa Viitorului. Profesorul tot poate folosi softurile educaționale iar elevul să-și rezolve temele acasă, pe dispozitivul propriu. Dar se pierde acea interactivitate imediată elev-profesor.

Și-atunci, e de dorit ca o Clasă a Viitorului să fie dotată cu tablete, laptop-uri sau altele asemenea. Numai că, atunci când introduci în școală un echipament digital, e bine să te asiguri că nu se strică dacă e trântit pe jos sau se varsă suc pe el. Iar dispozitivele uzuale nu sunt însă adaptate unor astfel de necesități... școlare.

„Ce se întâmplă acum este că se achiziționează echipamente și se zice: hai să sperăm că nu se va întâmpla nimic”, spune Ștefan Apăteanu.

Edu Apps oferă însă acum și hardware ceva mai „de școală” și pe care, mai mult, școala poate decide ce aplicații să fie preinstalate.

Asistență transferabilă

În fine, al patrulea element este asistența tehnică care să asigure că softul, hardul și partea de formare vor continnua să funcționeze eficient, în timp. Pentru asta, e nevoie de o colaborare constantă.

Edu Apps asigură asemenea asistență, dar și instruirea specialiștilor școlii, care să poată prelua din chestiunile administrative, evident, acolo unde școala are personal IT. Mai mult, dacă există profesori receptivi, pot chiar ei să înceapă să-și pregătească proprii colegi.

„Important este să plantezi semințele în sistem”, spune Ștefan. „Unde identificăm astfel de persoane, lucrăm cu ei și îi încurajăm să poată da mai departe, la rândul lor. Fie în interiorul școlii respective, fie chiar și în alte școli apropiate”.

Cine/cum aduce soluția - Omul/compania + Finantarea

Un proiect finalizat cu bine. Va continua.

Proiectul din 2011, care a facilitat apariția soft-ului ADMA și a pus bazele programului Clasa Viitorului, s-a bazat pe o finanțare de la Uniunea Europeană. Un grant de 200.000 euro. 90% nerambursabili și 10 % contribuție proprie. Și s-a încheiat după un an și jumătate, în 2013.

Teoretic, a fost creat doar pentru un aspect al problemei. Care a și fost rezolvat. Practic, în mintea unor oameni căutători și care au văzut ce se întâmplă, pe bune, în școli, a generat ulterior, în cascadă, o dezvoltare a conceptului de Clasă a Viitorului.

Rezolvarea diferitelor probleme, crearea de noi soluții, care au dus în final la conturarea acesteia nu au mai avut însă finanțare externă. Dar pas cu pas, ba o auto-finanțare, ba un ajutor de la alte instituții din educație ori de la companii private dispuse să facă donații, toate au creionat un proiect care să aibă sens cap-coadă. Clasa Viitorului.

Un proiect care nu s-a încheiat. Continuă.

„Ne place să credem că soluțiile pe care noi le implementăm sunt un catalizator. Ele ajung să fie utile atât pentru profesorul care vrea să își facă treaba mai bine la clasă, cât și pentru elevi, dar și pentru terțele entități, în general ONG-uri care au diferite proiecte în educație, dar le trebuie un cadru, o platformă pe care să le integreze.” – Ștefan-Adrian Apăteanu 

Beneficii/concluzii

Viitorul s-a deschis. Câți îl vor pătrunde?

Soluția de gestiune a activității educaționale, ADMA, aduce o eficiență crescută în evidența și administrarea activității profesorilor și studenților. În plus, prin rapoartele care pot fi generate, ajută conducerea instituțiilor de învățământ să ia niște decizii bazate pe date reale. Ca de exemplu, să modifice planul de învățământ, dacă anumite discipline sunt mai puțin atractive.

Dar bonusul principal pe care-l aduce această aplicație este coerența pe care o introduce în conceptul de Clasă a Viitorului.

În România sunt azi circa 3,5 milioane de elevi și cam 250 de mii de cadre didactice. În cinci ani, ADMA a ajuns la aproape 300 de instituții de învățământ, printre care se numără și Universitatea din București, care practic a fost un pilot pentru implementarea acestui soft. Astfel, ADMA a ajuns la circa 35.000 de elevi și 2.500 de cadre didactice. Adica, aproape 10% din total.

Deocamdată, doar pentru aceștia pare să se fi deschis Clasa Viitorului

„Interacțiunea dintre copii, în Clasa Viitorului, aduce cu sine și așa numitul peer learning. Elevii încep să se ajute între ei ca să învețe. Și poate că asta este încă și mai important decât ce îi învață profesorul. Pentru că sunt aptitudini care, deprinse de la vârste fragede, îi vor ajuta enorm în viitor.” – Ștefan-Adrian Apăteanu

OK. Și de ce atâta viitor?

Un exemplu. În sistemul clasic, un profesor pune o întrebare. Vor fi cu mâna pe sus câțiva elevi. Trei-patru sau ceva mai mulți. Dar poate mai sunt și alții care știau răspunsul. Și sunt prea timizi. Sau nu au auzit întrebarea. Sau au avut o reacție mai lentă... Rolul profesorului, însă, e să se asigure că la fiecare elev ajunge cunoașterea. Și să lucreze cu fiecare dintre ei.

Cum poate un profesor să colecteze feed-back de la toată clasa? În Clasa Viitorului, simplu. De exemplu, să pună o întrebare prin intermediul unei aplicații. Și toți elevii o primesc și au posibilitatea să dea un răspuns. Fie pe loc, în clasă, fie ca temă pentru acasă. În plus, ei pot să vadă și ce au răspuns alții și să creeze o interacțiune între ei.

Echipa mică se va face mare

„O astfel de interacțiune între copii aduce cu sine și un alt rezultat. Așa numitul peer learning. Ceea ce înseamnă că elevii încep să se ajute între ei să învețe”, observă Ștefan. „Și poate că asta este încă și mai important decât ce îi învață profesorul. Pentru că sunt aptitudini care, deprinse de la vârste fragede, îi vor ajuta enorm în viitor”.

Și ca adulți continuăm să învățăm. Iar cele mai bune rezultate sunt cele obținute în echipă, nu pe cont propriu. Așadar, cu cât învățăm de mici să lucrăm în echipe, cu atât mai bine.

Adio bullying – agresiunea își pierde motivația

Mai mult, în școlile în care se practică lucrul în echipă, agresorii nu se mai regăsesc. Mai întâi, dispar tendințele concurențiale, de tip „eu sunt mai bun ca tine”. Concurența rămâne doar a ta, cu tine. Inclusiv evaluările implementate în astfel de școli se fac în raport de parcursul fiecăruia, în timp. Și nu comparativ, între copii.

În plus, când ai deja implementat un sistem precum Clasa Viitorului, este creată și premiza de prevenire a cyber-bullying-ului (agresiunea ciberbetică).

Beneficii dincolo de așteptări Efectele finale?

Le vom vedea, în timp. Există studii care deja arată că angajamentul a crescut; copii interacționează mai bine în acest fel cu actul educațional. Sunt și școli în care se pot observa creșteri ale notelor obținute. Copiii înțeleg mai bine când este folosită o aplicație de geometrie în spațiu, de exemplu, față de metoda clasică cu creta pe tablă.

„Cel mai important beneficiu este că ajungem mai bine la elevi, pentru că începem să vorbim limba pe care ei o înțeleg”, observă Ștefan. „Ei așa învață, cu ajutorul tehnologiei. Iar noi trebuie să ne adaptăm să răspundem acestei cerințe. Și asta înseamnă educație centrată pe elev: te adaptezi tu la nevoile lui, nu-l adaptezi pe el la capacitatea ta”.

Secțiunea Proiecte de succes prezintă, documentate la fața locului, proiectele prezentate în cadrul platformei DGcademy, proiect finanțat prin Black Sea Trust. Secțiunile Dgcademy.com: EDUMAP necesită înregistrare; cei interesați pot descrie aici proiectele lor - le vom provoma prin mijloacele specifice rețelei EURACTIV.ro. În secțiunea EDUFUNDS găsiți informații utile despre oportunitî de finanțare.

Organizațiile care implementează sau au implementat proiecte în domeniul educațional sunt invitate să își înregistreze proiectul în platformă, în secțiunea EDUMAP, pentru o bună vizibilitate. De asemenea, potențialii finanțatori vor putea să înregistreze anunțurile despre oportunități de finanțare în secțiunea specializată.